Legenda
unei sinucideri...
O
carte cu scriere unica, un roman atipic, emoționant care te prinde
intre paginile lui si nu te lasă sa renunti pana nu citești si
ultima fraza.
Autorul
trecut printr-o trauma greu de depășit pentru un copil, obsedat de
imaginea unui tata ciudat pe care nu il înțelege si cu care nu rezonează, încercă sa își găsească liniștea sa înțeleagă de ce... si
sa încerce sa se împace cu ideea ca tatăl sau a ales momentul morții sale.
Pana la urma sa alegi momentul in care părăsești lumea fizica
ai nevoie de curaj sau poate a fost un moment de disperare...
Sunt
o fire deschisa cu viziuni unice si nu îmi permit sa judec gesturile
altor semeni, însă se pare ca societatea alege de fiecare data sa
eticheteze unele gesturi ale oamenilor, asa ca autorul cărții nu a
avut puterea sa povestească oamenilor despre sinuciderea tatălui sau.
A
trecut multa vreme pana a simțit ca poate scrie o carte despre asta
si cum realitatea este de obicei greu de suportat a ales sa modifice
putin realitatea si sa treacă pragul catre ficțiune, însă citind
cartea cu atenție, deschidere si emoție înțelegi durerea nemărginită a fiului(autorul cărții) fata de pierderea tatălui sau.
Chiar dacă tatăl nu era un model si nu se afla in standardele impuse de
societate, chiar dacă fugea deseori de consecințele gesturilor
sale, fugea de realitate si de responsabilități, chiar dacă a făcut alegeri nu tocmai potrivite in viata, era tatăl sau si se aștepta cumva sa il știe mereu acolo, in viata, își dorea sa fi putut schimba ceva si cu siguranță dacă ar fi putut ar fi dat orice sa dea timpul înapoi si sa il împiedice sa își ia viata.
Legenda
unei sinucideri este un roman alcătuit din șase povestiri:
Ihtiologie, Rhoda, Legendă despre bărbați cumsecade, Insula
Sukkwan, Ketchikan, Un albastru mai înalt, toate alcătuiesc un întreg si par a fi o terapie pentru a se împăca cumva cu moartea
timpurie a tatălui sau.
David
Vann încearcă in acest roman sa traseze, cumva, traiectoria de viata
a tatălui sau, pentru a-l înțelege mai bine si pentru a reuși sa se împace cu el.
Își rememorează copilăria, cumva si ea stranie, nefiind un copil tipic, încearcă sa își aducă aminte momentele dureroase sau vesele petrecute alături de tatăl sau.
Își imaginează o călătorie cu el in Alaska,
unde se retrag amândoi într-o regiune nelocuita,in care se trăiește greu, aproape inimaginabil pentru noi oamenii moderni, trăiește acolo împreună in austeritate si in ficțiune un copil alege cu o
ingenuitate remarcabila, sa meargă pana la capăt cu tatăl sau, in
acest mod reușește sa deslușească enigma din viata tatălui sau, sa își asume si sa înțeleagă ca orice ar fi făcut, drumul ducea tot
acolo... Salvarea tatălui se dovedește imposibilă, trauma
provocată de sinuciderea lui este devastatoare, este o rana care nu
se poate vindeca niciodată, poate doar in timp sa se cicatrizeze si sa ajungă la o maturitate senina.
Sper
sa înțelegeți ceva din descrierea mea si sa va doriți sa citiți cartea, o sa va emoționeze, veți încerca poate sa judecați sau sa oferiți sfaturi, însă realitatea este ca noi nu putem schimba nimic si nu putem salva acolo unde dorința de salvare nu exista.
Descrierea
oficiala pe site Editura
Litera
``Legenda
unei sinucideri, structurată din cinci scurte povestiri ce
înconjoară nucleul dureros al unei nuvele centrale, este despre o
sinucidere adevărată. Tatăl autorului s-a sinucis la patruzeci de
ani, cândDavid
Vann avea
14 ani. Ar fi un clişeu să spunem că aceste povestiri
exorcizează, au efect terapeutic, rezolvă conflicte interioare. Ar
fi un clişeu şi ar fi fals, într-o mare măsură. Fiecare dintre
ele se concentrează în jurul relaţiei dintre tată şi fiu,
relaţie din care nu lipsesc aventurile pe mare, pescuitul şi armele
de foc. Iar în nuvela centrală, tatăl şi fiul se izolează de
restul lumii într-un uitat ţinut din Alaska, unde ar trebui să se
regăsească unul pe celălalt şi să devină mai uniţi. Însă,
odată cu venirea iernii, gestul pare sinucigaş pentru amândoi,
pentru tatăl vulnerabil şi pentru fiul care nu este decât un puşti
de treisprezece ani. Moartea tatălui prin ochii unui copil iniţiază
o explorare de neuitat a relaţiei dintre un tată care îşi iubeşte
fiul şi un fiu care are nevoie de tată. Fiecare povestire
transformă adevărul în legendă şi literatura în adevăr.
``
Cartea
este tradusa in 19 limbi iar in Romania a fost tradusa exceptional de
Justina Bandol adusa in exclusivitate in atentia publicului de
Editura Litera.
interesant! si asocierea cu alte lucruri frumoase!
RăspundețiȘtergereMulțumesc Coco! :*
RăspundețiȘtergere